Migdalii Înfloriți

praf de scenă,

praf de stele,

paraful de pe noi toți

….de RoxAna Maria Cornea…..

titlul

Se referă în mod expres la Albert Camus. Este exploatabil? Foarte probabil, da! pentru că Albert, cu tot existențialismul lui, e, în fond, un mare umanist. ///Camus a fost pentru scurtă vreme (1934-1935), membru al Partidului Comunist Algerian. În plus, a scris, produs, adaptat şi jucat pentru Théâtre du Travail, al cărui program era să prezinte piese excepţionale unui public format din muncitori. A nutrit o dragoste profundă pentru teatru (în toate formele lui) până la moarte. Cu doi ani înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, ca ucenic al cotidianului Alger-Republicain, a scris câteva articole și eseuri importante despre condiţia socială a musulmanilor, printre care și Migdalii Înfloriți. Aceste articole și eseuri, republicate în formă prescurtată în Actuelles III (1958), aduceau în atenţia publicului (după 15 ani de la apariție) multe dintre nedreptăţile care au dus la izbucnirea războiului algerian de independenţă din 1954. Camus şi-a susţinut poziţia mai degrabă din motive umanitare decât ideologice.////

arta de scufundare

Camus este încă foarte actual, iar ceea ce Anamaria Guguian ne arată într-un Spectacol viu de teatru-dans, este că: într-o mână ținem praful, lupta individuală și teama, iar în cealaltă mână ținem speranța. Speranța care confirmă viața. Unii ar putea să găsească naiv optimismul spectacolului/performance-ului, care ar sta doar în muzică și costumele colorate, iar atitudinea și demersul Aneimaria Guguian în sine ar putea fi puse la îndoială. Dar ceea ce ni se desfășoară în fața ochilor este fără doar și poate un raid îndrăzneț într-un teritoriu cvasinecunoscut, propria inocență, pe care cei ce rămân la suprafața lucioasă a lucrurilor, preferă să nu o investigheze prea mult.

Când aruncăm vorbe este ușor să presupunem, precum latinii, 😊 că, spoken words fly away, că ele, zboară cumva, după ce am închis gura. Dar, de fapt, desigur, acestea se duc în mare parte în urechile celor care le ascultă și în depozitele lor interioare… Așa este și cu muzica și dansul: zboară spre noi unde și rămân o vreme mai scurtă, sau mai lungă, depinde de fiecare cât de gol, sau (de)plin este. Însă bucuria pe care o radiază acest performance este consumată cu recunoștință de către spectatori:

„Mi-a plăcut pentru că a fost diferit de ceea ce consum eu… Mesajul ar fi evadarea din matcă, eliberarea, evadarea.” Virgil, inginer/ spectator ocazional.

 „Energie puternică de la protagoniști spre noi, spectatorii; și duioșie, asta am simțit; și multă fantezie…” Luminița, Educator non-formal la Centrul de Educație Schubz

 „Toate stările și emoțiile în noi, privind spectacolul… mi-a plăcut, m-a emoționat.” Ileana, medic

frumusețea stă în … dans

Guguian îl urmează pe Watts: 

http://https://www.youtube.com/watch?v=t3CCOT1Fdkg&t=122s

ce vine după?

Aici e cea mai interesantă parte: Performance-ul transformă deopotrivă spectatorii și actanții (artiștii amatori din trupa Aneimaria Guguian: Orsolya Balint, Roxana Davidov, Iulia Teodora Florea, Ioana Mitrică, Alina Mohorea, Sorin Neculae, Tudor Petrican, Alina Porumb.). Primii, în funcție de nivelul de înțelegere/empatie, consumă un procent mai mare sau mai mic de chatarsis, în schimb cu cei de-ai doilea se produce o reciclare artistică în sensul cel mai benefic cu putință: devin încurajați să creadă în ei înșiși și în dans. Recilarea prin artă ne salvează de la o existență ternă, ca oameni de rând ce suntem: astfel putem cu toții să ne întoarcem la viața de Sisif, pentru că știm, că într-o zi, vom fi din nou reciclați sublim și artistic.

Personal, cred că artista independentă, Anamaria Guguian a crescut destul și se poate auto-împuternici să recicleze, să regizeze, să revigoreze și să convertească artistic prin dans, cât mai multe suflete, pentru că oricum, nimic nu poate fi mai rău decât o viață fără dans în ea.

Poate că este adevărat sau poate că nu, dar simt că povestea asta de-abia a început.

P.S. Iar pentru cei care își doresc mișcare, la umbra unor migdali, le recomand o vizită primăvăratică în Repubica Moldova satului Dubovca raionul Hîncești, în marea livadă de migdali.

RoxAna Maria Cornea,

muzeograf /curator – Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, cu preocupări în domeniul educației cinematografice pentru tineri și al scrierii creative. Călătoare în timpul liber și exploratoare a situațiilor umane și inumane.

RoxAna este co-fondatoarea microfestivalului de apartament CASA CU ARTIȘTI.